Științele exact(e) adunate
Pe coroniţa de Advent ardeau patru lumânări. Era atât de linişte încât se putea auzi ce îşi spuneau lumânările în şoaptă. Prima lumânare suspina şi spuse:
Eu mă numesc Pace. Lumina mea luminează, dar oamenii nu mă văd. Oamenii se ceartă, se urăsc şi se omoară între ei; nu mă vor.
Lumina ei se făcu din ce în ce mai micuţă şi pieri în întunericul divergenţei. A doua lumânare începu să pâlpâie cu o flacără mai puternică şi spuse:
Eu mă numesc Credinţa. Dar eu sunt de prisos. Oamenii nu mai cred şi de aceea ajung la razboaie.
Un curent de aer străbătu camera şi cea de-a doua lumânare se stinse. Încet şi trist îşi făcu remarcată prezenţa cea de-a treia lumânare:
Eu mă numesc Iubire. Eu nu mai am putere să ard. Oamenii mă dau la o parte. Se văd doar pe ei şi nu şi pe ceilalţi pe care ar trebui să îi iubească.
Şi cu o ultimă pâlpâire se stinse şi această lumânare. Atunci intră un copil în cameră. El privi lumânările şi spuse:
Dar voi trebuie să ardeţi toate, nu să staţi stinse!
Şi începu să plângă. Atunci începu să vorbească cea de-a patra lumânare:
Nu te teme, atâta timp cât eu mai ard, putem aprinde şi celelalte lumânări. Eu mă numesc Speranţa.
Cu un chibrit copilul luă Lumina de la această lumânare şi aprinse şi celelalte trei lumânări.
Mâine este prima duminică de Advent; frumoase şi detaliate informaţii despre această sărbătoare le puteţi citi la Carmen. Eu voi încerca să vă introduc în atmosfera Adventului prin diverse poveşti, pe care vi le voi dezvălui în această perioadă magică! 
Vrăjitorul numerelor, cum îmi place mie să-i spun, Baxterius, a publicat o frumoasă iniţiativă, la care mă alătur cu paşi mici, dar hotărâţi! Nu ştiu câţi dintre voi vor sări în sus de bucurie, dar eu ţin să vă anunţ că mai sunt 149 zile, 3 ore şi 38 de minute până vom sărbători ziua PI! 
Mai departe »
image copyright of the owner of the Archimedes Palimpsest
Manuscrisele medievale sunt valori de patrimoniu; ele ajung să coste sute de mii sau milioane de dolari, preţul fiind cu atât mai mare cu cât cartea este mai veche şi mai bine păstrată. O carte de rugăciuni scrisă în secolul al 13-lea s-a vândut în anul 1998 cu 2,2 milioane dolari prin casa de licitaţie Christie’s.
Colecţionarul anonim a predat valorosul manuscris pentru recondiţionare Muzeului de Artă Walters din Baltimore. Specialiştii au lucrat timp de patru ani doar la înlăturarea carapacei de clei, o intenţie bună sfârşită prost: cufundarea în clei de tâmplărie a cotorului cărţii a făcut ca paginile să se lipească între ele; dezlipirea foilor de pergament la restaurare a fost dificilă şi extrem de migăloasă. Cartea de rugăciuni scrisă la începutul secolului al 13-lea de preotul ortodox Ionnes Myronas, a refolosit un pergament bizantin pe care un scrib anonim a copiat scrierile lui Arhimede în anul 975. Acest valoros palimpsest numit „Codex Arhimede” este al treilea manuscris cu lucrările savantului antic cunoscute până astăzi în lumea ştiinţifică.
Mai departe »
Vara, ulei pe pânză de Andrea Celesti (1637 - 1712)
21 iunie reprezintă ziua în care Soarele atinge pe cer declinaţia maximă (maximul de 23,437 grade nord va fi atins la 20:16 ora României în constelația Taur), ceea ce se traduce prin faptul că vedem astrul la înălțimea sa maxim-posibilă deasupra orizontului nostru local. Totodată pe 21 iunie crepusculul capătă durata maximă din întreg anul, pentru locuitorii nordici amurgul prelungindu-se și devenind chiar binecunoscuta “noapte albă“. Este cea mai lungă zi din an pentru locuitorii din emisfera nordică. Mai departe »
… sau viaţa pe care unii o trăiesc dormind.
Cu toţii ştim că somnul este menit să ne odihnească mintea şi trupul, fie că vorbim despre oameni sau animale. Un rol important în această refacere îl joacă, spun cercetătorii, visele. Ele ne permit, adesea, să fim interpreţii celor mai diverse şi fanteziste scenarii. Totul, însă, între aşternuturi, fără ca trupurile să ni se mişte mai mult decât, rareori, în unele zvâcniri spasmodice. Dar acest lucru nu caracterizează chiar 100% din populaţie. Mai există şi acea categorie de oameni care, din motive doar presupuse momentan, îşi părăsesc, inconştienţi, culcuşul în timpul procesului oniric şi, asemenea unor zombie, execută firesc şi implacabil diferite acţiuni rezervate stării de veghe. Aceştia sunt somnambulii. Mai departe »
Vulturul ce rotește sus
va fi atunci de mult apus
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi și atunci.
Mai aminţi-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
(Cântec pentru anul 2000 – Lucian Blaga)
Silogismul este o formă de argumentare logică în care o propoziţie (concluzia) este inferată din alte două propoziţii (premise). Aristotel a definit silogismul în Analitica prima drept
o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul, urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat.
Silogismul reprezintă un raţionament deductiv; îşi are originea din grecescul sillogismos, care înseamnă concludere şi este un argument constituit din două premise şi o concluzie. Un exemplu celebru de silogism este:
Toți oamenii sunt muritori.
Socrate este om.
Deci Socrate este muritor.
Dumnezeu a creat numerele naturale. Restul este opera omului (Leopold Kronecker, matematician german 1823 – 1891)
- 2700 î. Hr.: egiptenii introduc calendarul bazat pe 365 de zile.
- 2400 î. Hr.:
- în Mesopotamia se dezvoltă sistemul de numeraţie poziţional în baza 60. Numărul 60 este ales, probabil, ca o consecinţă a listei mari de divizori ai acestui număr (12 divizori).
- sumerienii utilizează un calendar solar de 360 de zile împărţit în 12 luni.
- 1800 î. Hr.: mesopotamienii alcătuiesc primele tabele de înmulțire.
- 585 î. Hr.: utilizând proprietățile de divizibilitate a numerelor, Thales din Milet (636 – 546 î. Hr.) prezice o eclipsă de Soare.
Cine-ar fi crezut că s-a mai păstrat ceva din vechile meşteşuguri? Un articol din Sibiu 100% mi-a dovedit contrariul. Vă propun spre lectură o bucaţică de istorie…
Fierar, dulgher, rotar, olar, dogar, cojocar, curelar, opincar – iată doar o mică parte din meşteşugurile care defineau în trecut fiecare comunitate sibiană. Fiecare sat avea proprii lui meseriaşi care deserveau nevoile locuitorilor lui sau ale celor din imediata vecinătate. Odată cu progresul tehnologic şi ieftinirea multor produse de bază, dezvoltarea meşteşugurilor la sate a stagnat. În timp meşterii au rămas fără clienţi, dar mai ales fără ucenici, dispuşi să le ducă meseria mai departe. Mai departe »
Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătura de banane. Când o maimuţa se urca pe scara să ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o găleată cu apă rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scarile, celelalte nu o lăsau sa urce. După mai mult, timp nici o maimuţă nu se mai suia pe scară, în ciuda tentaţiei bananelor.
Atunci oamenii de ştiinţă au înlocuit o maimuţă…
Mai departe »
Categorii
Tag-uri
Blog RSS
Comments RSS
Ultimele 50 articole
<<<
Void 
Life 
Earth 
Wind 
Water 
Fire 
