Științele exact(e) adunate
Dacă se dorește, orice se poate îndeplini! M-a emoționat efortul bunei mele prietene Camelia Sima de-a ajuta și m-am hotărât să o sprijin atât cât pot. Arătându-vă și vouă mesajul ei este unul dintre puținele lucruri pe care le pot face. Sper să vă atingă o bucățică de suflet și să le facem sărbătorile însorite unor copii minunați.
Dupa ce in luna Decembrie 2011 am reusit sa organizam cu succes, impreuna cu prieteni, o actiune umanitara la Valea Screzii si la Valea Plopului, la Parintele Nicolae Tanase, doresc sa va solicit sprijinul inca o data…
De aceasta data va supun atentiei povestea casei Sfantul Iosif din Odorheiul Secuiesc, unde aproximativ 15 maicute cresc peste 150 de copii de toate varstele…
Să avem timp
să râdem, pentru că este cea mai frumoasă muzică a sufletului,
să citim, pentru că este piatra de temelie a înțelepciunii,
să muncim, pentru că este prețul succesului,
să ne jucăm, pentru că este secretul tinereții eterne,
să dăruim iubire, pentru că îl vindecă pe cel care o dăruiește și pe cel care o primește,
să zâmbim o clipă, pentru că este cea mai frumoasă podoabă a feței,
să avem câteva cuvinte dragi!
Crăciun fericit tuturor! Să vă aducă aceste sărbători liniște, sănătate, fericire și pe cei dragi sufletului vostru alături! Și, bineînțeles, multe cadouri! 
Pe Moş Nicolae îl asociem cu împărţirea de daruri copiilor şi celor dragi şi cu acest prilej, în ajunul zilei de Sfântul Nicolae, în fiecare casă se lustruiesc ghetele şi se pun la fereastră sau lângă uşă. Noaptea când este aşteptat Moş Nicolae să intre pe furiş în casă, cu desaga în spate plină de dulciuri, fructe şi jucării, să lase în ghetuţe cadourile mult aşteptate, este în fiecare an cea dintre 5 şi 6 decembrie. Cristi şi Luna pătrată ne-au adus frumoase poveşti despre Moş Nicolae, pe care vă invit cu drag să le citiţi.
Eu vă las una dintre cele mai profunde poveşti scrise vreodată pentru copii, atât de adâncă încât îi atinge mai mult pe adulți decât pe micuți.
Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc.
Micul prinţ de Antoine de Saint Exupery
Celor care îşi serbează onomastica de sărbătoarea Sfântului Nicolae le doresc fericire şi sănătate şi să izbândească în viaţă. Fie ca Moş Nicolae să vă aducă tuturor tot ce vă doriţi, multe bunătăţi, dar, mai presus de toate, multă sanătate, iubire şi înţelepciune! Şi… dacă îl vedeţi, aduceţi-i aminte să treacă şi pe la mine!
Pe coroniţa de Advent ardeau patru lumânări. Era atât de linişte încât se putea auzi ce îşi spuneau lumânările în şoaptă. Prima lumânare suspina şi spuse:
Eu mă numesc Pace. Lumina mea luminează, dar oamenii nu mă văd. Oamenii se ceartă, se urăsc şi se omoară între ei; nu mă vor.
Lumina ei se făcu din ce în ce mai micuţă şi pieri în întunericul divergenţei. A doua lumânare începu să pâlpâie cu o flacără mai puternică şi spuse:
Eu mă numesc Credinţa. Dar eu sunt de prisos. Oamenii nu mai cred şi de aceea ajung la razboaie.
Un curent de aer străbătu camera şi cea de-a doua lumânare se stinse. Încet şi trist îşi făcu remarcată prezenţa cea de-a treia lumânare:
Eu mă numesc Iubire. Eu nu mai am putere să ard. Oamenii mă dau la o parte. Se văd doar pe ei şi nu şi pe ceilalţi pe care ar trebui să îi iubească.
Şi cu o ultimă pâlpâire se stinse şi această lumânare. Atunci intră un copil în cameră. El privi lumânările şi spuse:
Dar voi trebuie să ardeţi toate, nu să staţi stinse!
Şi începu să plângă. Atunci începu să vorbească cea de-a patra lumânare:
Nu te teme, atâta timp cât eu mai ard, putem aprinde şi celelalte lumânări. Eu mă numesc Speranţa.
Cu un chibrit copilul luă Lumina de la această lumânare şi aprinse şi celelalte trei lumânări.
Mâine este prima duminică de Advent; frumoase şi detaliate informaţii despre această sărbătoare le puteţi citi la Carmen. Eu voi încerca să vă introduc în atmosfera Adventului prin diverse poveşti, pe care vi le voi dezvălui în această perioadă magică!
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mânjite,
Zece ouă înroșite.
Un ou alb, abia ouat,
- Cu mirare le-a-ntrebat:
Ce vă este, frățioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați fi ouă …
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund și frez
Lânga pasca cu orez.
Și schimbându-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân’la urmă tot nu scap!
- Ne gătește de paradă.
- Ne ciocnește cap în cap
Și ne zvârle coaja-n stradă …
- Ce rușine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă!
- Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru …
- Și eu unul violet …
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Așa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac! …
(La Paști – George Topârceanu)
Categorii
Tag-uri
Blog RSS
Comments RSS
Ultimele 50 articole
<<<
Void 
Life 
Earth 
Wind 
Water 
Fire 
