În fizica clasică, nerelativistă, timpul este continuu, se exprimă printr-un număr real, este o mărime scalară, având o singură dimensiune. Este respectat așa-numitul principiu al cauzalității – cauza precede efectul - ceea ce impune o ordonare a evenimentelor dinspre trecut spre viitor, respectându-se așa-numita „săgeată a timpului” (denumire dată de Eddington). Mai departe »
Printre cei care l-au criticat pe Einstein se numără savanți de renume mondial, laureați ai Premiului Nobel: Ernest Rutherforf, Max von Laue, Philipp von Lenard, Johannes Stark, J.J. Thompson. Unele din aceste obiecții se mențin și astăzi, la care între timp s-au adăugat și altele… Mai departe »
În cazul descrierii mișcării mecanice, spațiul și timpul se află într-o strânsă legătură. Galilei a fost primul care a dat o expresie matematică unei legi a fizicii referitoare la coborârea accelerată a unei bile pe planul înclinat, folosind pentru măsurarea timpului un ceas cu apă (prin numărarea picăturilor care cad dintr-un vas la intervale regulate de timp). Mai departe »
Ce este spațiul? Ce este timpul? Iată două întrebări aparent simple, dar la care, de două mii de ani, marii gânditori ai omenirii s-au străduit să găsească răspunsuri – mai mult sau mai puțin mulțumitoare.
Prudent, filosoful grec Aristotel (384 – 322 î.H.), profesor și al lui Alexandru cel Mare, era de părere că
nimeni nu știe ce este timpul și cum să-l stăpânească.
Totuși în cartea sa „Fizica”, ajunsă până în zilele noastre, el menționează ideile lui Democrit (aprox. 460 – 370 î.H.) despre spațiu și timp:
spațiul reprezintă un recipient pentru atomi și corpurile formate din ei. Atomii ocupă o parte a spațiului, conform cu dimensiunile și configurația lor… Spațiul este vid, permițând mișcarea acestora.
timpul nu este ceva ce a luat naștere
deci timpul nu are un început. Mai departe »

Categorii
Tag-uri
Blog RSS
Comments RSS
Ultimele 50 articole
<<<
Void « Default
Life
Earth
Wind
Water
Fire
Light 