Științele exact(e) adunate
Text de Stephen W. Hawking
Chiar dacă ne place sau nu, lumea s-a schimbat mult în ultimii 100 de ani și se pare că se va schimba și mai mult în următorii 100 de ani. Unii oameni ar dori să oprească aceste schimbări și să revină, la ceea ce ei consideră niște vremuri mai curate și mai simple. Dar, așa cum ne arată istoria, trecutul nu a fost atât de minunat. El era ceva mai bun doar pentru o minoritate privilegiată, deși și aceștia trebuiau să se descurce fără medicina de azi, iar nașterile erau foarte riscante pentru femei. Dar pentru marea majoritate a populației, viața era rea, urâtă și scurtă. Mai departe »
Sue: Ce i se întâmplă celui care cade într-o gaură neagră?
Stephen: Oricine citește literatură SF știe ce ți se întâmplă atunci când cazi într-o gaură neagră. Te transformi în spaghetti. Dar, ceea ce este mult mai interesant, găurile negre nu sunt complet negre. Ele emit în afară particule și radiații cu un debit susținut. Acest fenomen provoacă evaporarea lentă a găurii negre. Nu se știe însă ce se întâmplă cu gaura neagră și cu conținutul ei. Acesta este un domeniu pasionant de cercetare, dar scriitorii SF nu l-au captat încă.
Sue: Ai afirmat într-un interviu chiar că ești aparent mai fericit acum decât înainte de îmbolnăvire.
Stephen: Sunt, desigur, mai fericit acum. Înainte de-a contracta maladia neuro-motorie, eram plictisit de viață. Dar perspectiva unei morți timpurii m-a făcut să înțeleg că viața merită să fie trăită. Sunt atâtea lucruri de făcut, atât de multe, că nimeni nu poate să le facă pe toate. Încerc un simțământ adevărat de împlinire pentru că am reușit să aduc o contribuție modestă dar semnificativă la cunoașterea uman, în pofida condiției mele. Desigur că sunt foarte norocos, dar oricine poate realiza ceva dacă se străduiește destul. Mai departe »
Sue: Te-ai dus la University College de la Oxford, ca să înveți matematica și fizica. După cum ai calculat tu însuți, n-ai învățat în medie, mai mult de o oră pe zi. Ar mai fi totuși de spus că ai practicat canotajul, ai băut bere și ai făcut – cu o anumită plăcere – glume proaste pe seama unor colegi, după cum am citit. Care era problema? De ce nu ți-ai bătut capul cu munca?
Stephen: Era la sfârșitul anilor ’50, iar cei mai mulți tineri erau deziluzionați de societate. Nu părea să se întrezărească la orizont nimic altceva decât îndestulare și iar îndestulare. Conservatorii tocmai învinseseră pentru a treia oară în alegeri cu lozinca
Nu v-a fost niciodată atât de bine
Eu și cei mai mulți dintre contemporanii mei eram plictisiți de viață. Mai departe »
Sue: Treaba merge însă încet.
Stephen: Încet, aproape de zece ori mai încet decât vorbirea normală. Dar sintetizatorul de voce este mult mai clar decât vorbirea mea. Britanicii îi descriu accentul ca fiind american, iar americanii spun că este scandinav sau irlandez. Oricare ar fi accentul, toată lumea îl înțelege. Copiii mei mai mari s-au adaptat la vocea mea pe măsură ce se înrăutățea, dar fiul cel mai mic, care avea doar 6 ani când mi s-a făcut traheotomia, nu m-a putut înțelege niciodată. Acum, el nu are probleme. Aceasta înseamnă foarte mult pentru mine. Mai departe »
Emisiunea BBC „Discuri pe o insulă pustie” a fost difuzată pentru prima dată în 1942 și reprezintă cel mai vechi serial radiofonic de până acum. În cadrul programului au fost intervievați scriitori, actori de teatru, muzicieni, actori și regizori de cinema, campioni, comici, bucătari, grădinari, învățători, dansatori, politicieni, membri ai familiei regale, caricaturiști și oameni de știință. Invitaților, considerați întotdeauna ca niște naufragiați, li se cere să-și aleagă
- opt discuri pe care le-ar lua cu ei dacă ar fi abandonați singuri pe o insulă pustie.
- un obiect de lux (neînsuflețit)
- o carte care să-i însoțească (se presupune că un text religios adecvat – Biblia, Coranul, ori o carte analoagă - se află acolo, împreună cu operele lui Shakespeare).
Se consideră că mai există și aparatele pentru ascultarea discurilor; anunțurile mai vechi din introducerea programului sunau cam așa:
…presupunând că acolo se află un gramofon și o provizie inepuizabilă de ace
Programul este difuzat săptămânal, iar discurile alese de oaspete sunt transmise în timpul interviului, care, de obicei, durează 40 de minute. Totuși acest interviu cu Stephen Hawking, transmis în ziua de Crăciun a anului 1992, a fost o excepție și a durat mai mult. Interviul este luat de Sue Lawley. Mai departe »
Categorii
Tag-uri
Blog RSS
Comments RSS
Ultimele 50 articole
<<<
Void 
Life 
Earth 
Wind 
Water 
Fire 
