Științele exact(e) adunate
Un proiect nou lansat de către Mostwantedblog.org ce vizează să unească blogosfera românească!
Condica Blogosferei este titlul unei cărţi, în care noi cei din MWB dorim să strângem mesajele a cât mai multor bloggeri, o carte care să fie reprezentativă pentru mediul online şi care să poată arăta cine există cu adevărat în blogosfera românească! În Condica Blogosferei se poate semna orice blogger dornic să arate lumii întregi că el există pe harta blogosferei şi astfel blogosfera există prin articolele lui.
Cartea cu titlul “Condica Blogosferei” va fi publicată în exemplar unic, o dată la fiecare 60 de zile, începând de azi 16 februarie 2012, iar cu fiecare ediţie nouă publicată se vor adăuga mesajele celor care din diferite motive vor afla mai târziu de existenţa Condicii! Practic, va fi una şi aceeaşi carte, care doar va creşte în volum, cu fiecare ediţie nouă. Pe 31 decembrie 2012, Condica Blogosferei va fi publicată în formatul final, care să cuprindă, sperăm noi, numele şi mesajele a cât mai multor bloggeri!
De la James Joyce pentru Nora Barnacle
Draga mea Nora,
Tocmai m-a lovit. Am venit la 11 și jumătate. De atunci, stau într-un scaun ca un prost. Nu am putut să fac nimic. Nu aud nimic decât vocea ta. Sunt ca un prost când te aud pe tine spunându-mi „Dragule”. Am jignit doi bărbați astăzi, tratându-i cu răceală. Doream să aud vocea ta, nu pe a lor.
Când sunt cu tine, las la o parte natura mea suspicioasă și disprețuitoare. Aș fi vrut să îți simt capul pe umărul meu. Cred că voi merge în pat. Scriu chestia asta de jumătate de oră. Vrei să îmi scrii ceva? Sper că o vei face.
Cum ar trebui să mă semnez? Nu am să mă semnez deloc, pentru că nu știu cum să mă semnez…
Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un soare? Îţi place să ţii merele în mână şi soarele să-l vezi pe cer. Altfel te temi de el. Mi-aş vinde soarele pentru un măr, numai ca să-l primeşti în mâinile tale. (Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust)
Haiku: Vasile Coniosi Mestesanu
Foto: Nick Costandache
Când ascult această muzică de Mozart, îmi cresc aripi de înger. (Emil Cioran în Cartea amărăciunilor)
Un adevărat geniu care și-a transpus trăirile în muzică și care va fi ascultat mereu, indiferent de cât timp a trecut de la dispariția lui. Încărcătura emoțională transmisă prin opera lui este de proporții inimaginabile, recomand tuturor ascultarea până la uitarea de sine! 
Oamenii cresc în iluzii, se ghidează după fel de fel de aluzii, apoi se pierd în fondul comun de concluzii; cu sau fără perfuzii! (aforism de Octav Bibere)
Arthur K. Shapiro (1923–1995) a fost un psihiatru şi un expert în problematica sindromului Tourette. Contribuţiile sale la procesul de înţelegere al acestui sindrom a schimbat complet modul în care era percepută această boală; a fost descris ca fiind
părintele cercetării moderne asupra ticului
şi este recunoscut de către colegii săi din breaslă ca un adevărat decan al cercetării sindromului Tourette.
Fără introducere de această dată… este perfectă prin ea însăși!
De la Mihai Eminescu pentru Veronica Micle
Măi Momotelule,
Pe cât de mititică ești tu, pe atât de perfidă. Îmi imputezi ba că n-am treabă, ba că nu-ți trimit „Timpul” regulat, fiindcă uit să ți-l trimit, ba – grozăvia grozăviilor – îmi dai sfatul să mă amusez. Oare n-ai pătruns tu încă natura mea de călugăr pentru a ști că nu există amuzament pentru mine fără tine și că tot ce vorbești tu e moftologhie?
Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos. (Platon)
Pentru acest început de săptămână vă propun un alt simbol 7 care crează acel tot unitar plăcut urechilor și sufletului nostru. Bănuiesc că știți la ce mă refer: DO, RE, MI, FA, SOL, LA, SI… ultimul DO vi-l dăruiesc vouă, să-l ilustrați după dorința inimii! Zile pline de muzică vă doresc tuturor!
Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger. (Victor Hugo)
Nimic nu poate fi mai frumos decât o iubire împărtășită. Te înalță, te susține și îți acordă toată puterea de care ai nevoie pentru a trece prin viață. Vă doresc tuturor să găsiți aceea aripă care să vă țină în echilibru, aceea forță care să vă spună că sunteți în stare să mutați munții!
Scopul acestor probleme este de a parcurge perimetrul figurat cu linii albe, fără a ridica creionul de pe hârtie și fără a trece de două ori peste aceleași urme. Liniile pe care le trasați se pot intersecta numai în punctele roșii! Puteți rezolva toate cele 11 probleme? Dacă nu, care sunt imposibil de rezolvat?
Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor. (Lev Tolstoi)
O iubire din vremuri de mult trecute și apuse, cu un final tragic dar definitoriu pentru istoria Angliei!
Asta e felul cum ar trebui sa fie…
Oameni singuri, nicicând să nu mai fie.
În fiecare zi din an, pe cer
Să zboare inimi roşii ca reper!
Subiectul iubirii a fost examinat de filozofi, înfrumuseţat de poeţi şi înălţat de muzicieni de-a lungul secolelor. Dar suntem noi acum mult mai lămuriţi decât am fost? Am priceput noi într-adevăr esenţa a ceea ce înseamnă să iubeşti? Iubirea este cea care ne face viaţa mai frumoasă, cea care ne îmbunătăţeşte starea de spirit, ne face să ne dăruim total, să uităm de sine, să trăim pentru celălalt. Este una din cele mai sublime acţiuni pe care le poate face fiinţa umană.
A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor – înseamnă a lua o hotărâre, a face o judecată, a te angaja printr-o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nicio bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m-aş baza numai pe ele, fără să mă biziuesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului? (Erich Fromm)
Declaraţiile de dragoste sunt scrisori de dragoste învăluite în mister, adresându-se persoanei iubite, pline de pasiune şi emoţie. În scrisori iubirea poate fi şi un manifest al durerii, transmiţând regrete şi resentimente. Scrisorile fac parte din literatura subiectivă, aparţinând genului epistolar, fiind mărturii ale eului, metamorfozarea interiorului şi dialogul între suflete.
Finis vitae sed non amoris
Scrisorile de dragoste sunt un rezultat al evoluţiei sentimentelor, imprimarea gândurilor, se însufleţesc prin confesiunile eului, transmiţând frământările şi preocupările acestuia. Sunt un “document” ce rămâne peste timp, transmiţând idei şi concepţii prin limbajul din perioadele respective. În scrisori se pot exprima sentimentele mai profund decât verbal, trecând peste timiditate.
Omul care merge ignorând sufletul este asemeni unui orb care rătăceşte prin întuneric purtând o torţă stinsă. (Victor Hugo)
Haiku: Ioana Dinescu
Foto: Flori Jianu
Categories: Miercurea fără cuvinte
Vă întrebaţi probabil “până la ce?”. Răspunsul este simplu… până la sărbătoarea românească a iubirii, Dragobetele; aceste zile mi se par cele mai încărcate emoţional, de aceea le voi crea un raft special în colecţie. Ce voi pune pe el? Emoţiile, sentimentele şi cuvintele folosite de artişti pentru a exprima aceste trăiri, care au rezistat morţii şi timpului, dezvăluindu-se nouă în toată splendoarea lor. Să vă aducă tuturor un strop de inspiraţie şi un cuvânt de iubire către ai voştri dragi, pentru că
a iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi (Scrisori imaginare, Octavian Paler)
Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui. (Dale Carnegie)
Continuăm cu seria proverbelor ciudate din antologia lui Stephen Arnott, azi din categoria „Profunzimi ascunse”:
la prima citire, multe spuse nu sunt foarte clare, dar uneori sensurile mai profunde ni se dezvăluie după o scurtă chibzuință!
Antiohia, casa ochiului diavolului
Fugi deochi dintre ochi,
din gene, din sprâncene,
din vârful nasului, din măduva oaselor,
din creştetul capului
şi du-te unde cocoşul nu cântă,
unde popa nu toacă,
acolo te-aşteaptă cu mesele întinse,
cu făclii aprinse
şi lasă-l/las-o pe (numele persoanei)
curat/ă, luminat/ă,
cum Dumnezeu l-a/a lăsat/-o,
Amin!
Chiar şi pentru cei mai educaţi şi instruiţi creştini, de la sfârşitul secolului al IV-lea d.Hr. şi începutul celui de-al V-lea, a fost greu să găsească o explicaţie şi să se elibereze din situaţia în care invidia ajungea să confere o putere malignă privirii omului. Teoria constă în faptul că ochii celor invidiosi sunt capabili, fără alt ajutor, să provoace rău… de la distanţă. Credinţa în deochi sub o formă înrudită cu cea existentă la noi dăinuie din timpuri străvechi în tot spaţiul mediteranean. În Grecia, Turcia, Spania şi Italia, în ţările Orientului Mijlociu, teama de o privire malefică este atât de răspândită, încât a dat naştere unui întreg folclor, de la legende şi explicaţii paranormale, până la tratamentele preventive şi curative, cu gesturi şi obiecte protectoare, descântece şi vrăji cu tăciuni aprinşi.
<<<
Categorii
Tag-uri
Blog RSS
Comments RSS
Ultimele 50 articole
<<<
Void 
Life 
Earth 
Wind 
Water 
Fire 
